Ai 16, zambeste

Ai 16, zambeste .. daca mai ai  putere. Oare? Mai ai? N-ai pierdut-o pe nicaieri.. Sa-mi urez "La multi ani!". A mai trecut inca un an si uita asa trec "anii mei de frumusete". Ce-mi doresc? Visurile implinite, sanatate si fericire, nu langa vrun "print frumos", langa ai mei. Pacat ca nu-ti pot zari ochii si zambetul, ar fi fost cel mai frumos cadou si nu mi-ar fi ochii in lacrimi acum. Un citat zicea cam asa " Amintirile urate intotdeauna vor sa umbreasca frumusetea copilariei si zambete pline de fericite", poate l-am spus mai "poetic", nu ca as da pe dinafara de inspiratie , da' cel mai dulce lucru e copilaria sau lucrurile facute atunci cand esti fericit. Fericire, zambete, copilarie, ma invart in jurul cuvintelor astea, desi n-am niciunul dintre ele. Toati sunt "termeni vagi" , fericirea mea se regaseste intr-un simplu compliment sau o imbratisare. Cred ca uneori ma doare gura de la cate cuvinte amare si urate spun, regretele poate ar fii de prisos. Da' cica nimeni nu-i perfect. Ma ascund dupa fraza asta , inca. Raman cu o dilema la cei 16 anisori ai mei.. "Cate vise trebuie sa vinzi pentru a-l implini pe cel mai important?" Sper sa gasesc raspunsul.. in viata asta.

TIAG.

Dorinta nebuna

Nici n-ai habar cat imi doresc sa dau cartile pe fata, sa vezi cat de scarbita ma simt de ceilalti... E sila, ura... Nu ma cunosti!

Copil

La 15 ani toate ti se par copilarii iar daca esti mai mare crezi ca ai trecut prin ce am trecut eu si te grabesti sa spui : "o sa ai timp sa deschizi ochii". Niciodata nu e prea devreme. Cand intampinam o problema sa stim sa trecem peste ea cu multa maturitate si sa stim sa fim copii cand trebuie. Atunci unde a mai ramas inocenta aia? . Sunt copil si, poate, n-as avea de ce sa ma gandesc la toate lucrurile astea rele ce mi se intampla.. sa incerc sa ma schimb pentru unii, sa uit ori sa ma impac cu mine insumi sau cu trecutul.. Dar de multe ori a trebuit sa nu mai fiu un copil, sa tratez totul cu multa intelegere si nu-mi ramanea decat sa sper.. Am sperat pana cand mi-au secat lacrimile si am realizat ca e o cruda realitate. Poate am facut ceva bun, sa-i fac pe altii , chiar si mai mari decat mine sa vada ca viata lor e usoara.. Te intrebi : "dar viata ta?" , viata mea? Unii si-ar dori sa fie in locul meu si uneori uit ca am plans vreodata sau ca am suferit, incep sa cred ca lucrurile care mi s-au intamplat candva o sa fie banalitati. Un singur lucru n-o sa imi para banal, e "handicapul meu". Dar merita sa nu fie mentionat in "copilarii". Incercati sa ma tratati ca un copil desi. poate n-o sa simtiti niciodata fiorii care ma trec zi si noapte, sunteti superiori sau asa va credeti.. Si nu va puteti uita la un copil de 15 ani. De ce se mai numeste "copilarie"? Poate ca unii se recunosc in randurile astea , unora o sa le dea de gandit iar altora o sa citeasca cu ironie si sa ia in ras. Fa ce vrei ! Da' uneori invata sa nu faci diferente..

Cuvinte

"Sa nu te increzi in cuvintele nimanui". Am jurat ca nu mai cred in nimeni si nimic ce m-ar putea schimba, din nou. Da' uite ca destinul face sa nu ma tin de promisiune! Mi-am pus sperantele si visele in "spatele" unei persoane si m-am simtit dezamagita cand am observat ca nu era ce-mi doream. Poate n-au fost doar CUVINTE ci si fapte, da' putin mai conteaza in momentul de fata! O sa raman pesimista sau, poate, o sa fiu si pesimista pentru ca nu-mi face placere sa ma simt dezamagita. Nu mai vreau sa mai zic "nu mai pot, aici trebuie sa pun punct"! CUVINTELE alea simple m-au schimbat pe mine si m-au facut sa vad totul altfel. Uneori incep sa ma indoiesc de propriile CUVINTE , nu pentru faptul ca nu stiu ce vreau sau ca nu gandesc, ci viata mea e intr-o continua schimbare iar tot ce se intampla in jurul meu ma depaseste. N-am idee cum sa scap si sa ma mint ca "totu' va fi bine". CUVINTELE m-au facut sa simt ceea ce simt, poate de multe ori par credula totusi sunt un copil si-mi permit sa gresesc. Nimeni nu-i perfect!
"Si n-ai habar cum te schimba 2 CUVINTE : Te iubesc "

Mama

Cele mai frumoase lucruri se intampla in bratele mamei, ma bucur enorm cand ii vad zambetul. Am ajuns sa plang ca un copil de 5 ani in bratele mamei, eram lipita de obrazul ei si lacrimile mele fierbinti cadeau usor, ma gandeam ca o sa-mi puna 100 de intrebari, nu s-a intamplat asa. M-a sarutat pe frunte si m-a imbratisat, de asta aveam nevoie, sa simt ca-i pasa cuiva de mine si de ce-i in sufletul meu. Uneori nu-mi doream sa fiu, imi parea ca aduc numai probleme si suferinte, aveam senzatia ca cineva s-a dus in pamant fara sa-mi spuna adevarul, nu-i asa deloc. Familia mea sau ce mai e din ea, nu e perfecta da' nu vreau sa-mi para rau ca n-am pretuit-o cat timp a trait. Imi doresc ca timpul asta nenorocit sa se opreasca inainte sa le faca rau celor care ii iubesc. Poate-i trist sau nu, poate e frumos ce mi se intampla, da' nu-mi doream sa spun asta, nu acum. Sunt o multitudine de lucuri care nu-mi doream sa se intample, dar numai unul il regret si o sa il regret cat timp o sa traiesc, ca TU n-ai auzit din gura : "Imi pasa de tine, nu vreau sa pleci. Te iubesc mult!" . Incapatanata, capoasa asta avea nevoie de tine. Mama e singura alinare cand inima ma doare, NIMENI nu stie sa-ti alunge tristetea cum stie EA!