Copil

La 15 ani toate ti se par copilarii iar daca esti mai mare crezi ca ai trecut prin ce am trecut eu si te grabesti sa spui : "o sa ai timp sa deschizi ochii". Niciodata nu e prea devreme. Cand intampinam o problema sa stim sa trecem peste ea cu multa maturitate si sa stim sa fim copii cand trebuie. Atunci unde a mai ramas inocenta aia? . Sunt copil si, poate, n-as avea de ce sa ma gandesc la toate lucrurile astea rele ce mi se intampla.. sa incerc sa ma schimb pentru unii, sa uit ori sa ma impac cu mine insumi sau cu trecutul.. Dar de multe ori a trebuit sa nu mai fiu un copil, sa tratez totul cu multa intelegere si nu-mi ramanea decat sa sper.. Am sperat pana cand mi-au secat lacrimile si am realizat ca e o cruda realitate. Poate am facut ceva bun, sa-i fac pe altii , chiar si mai mari decat mine sa vada ca viata lor e usoara.. Te intrebi : "dar viata ta?" , viata mea? Unii si-ar dori sa fie in locul meu si uneori uit ca am plans vreodata sau ca am suferit, incep sa cred ca lucrurile care mi s-au intamplat candva o sa fie banalitati. Un singur lucru n-o sa imi para banal, e "handicapul meu". Dar merita sa nu fie mentionat in "copilarii". Incercati sa ma tratati ca un copil desi. poate n-o sa simtiti niciodata fiorii care ma trec zi si noapte, sunteti superiori sau asa va credeti.. Si nu va puteti uita la un copil de 15 ani. De ce se mai numeste "copilarie"? Poate ca unii se recunosc in randurile astea , unora o sa le dea de gandit iar altora o sa citeasca cu ironie si sa ia in ras. Fa ce vrei ! Da' uneori invata sa nu faci diferente..